Virtutea îngustimii

Textul următor este preluat de pe Lesswrong și tradus de mine; fie-vă milă de traducător, nu sunt cel mai talentat traducător din lume, dacă știți engleză bine vă recomand să citiți textul direct în engleză – eu l-am tradus pentru cei ce nu stăpânesc engleza suficient de bine să poată și ei înțelege articolul. Și l-am tradus și pentru că e un articol bun la care probabil o să mai fac referire de multe ori în viitor.

——————————————————————————————————–

Ce este adevărat despre un anumit măr s-ar putea să nu fie adevărat si despre un alt măr; în consecință mai mult se poate spune despre un singur măr decât despre toate merele din lume.

Eliezer Yudkowsky – Twelve Virtues of Rationality 

În cadrul profesiilor lor, oamenii înțeleg importanța îngustimii; un mecanic auto cunoaște diferența dintre un carburator și un radiator și nu se gândește la cele două ca la „piese auto”. Un vânător cunoaște care este diferența dintre un leu și o panteră. Un om de serviciu nu va spăla podeaua cu soluție de spălat geamurile chiar dacă sticlele arată similar pentru cineva care nu stăpânește meseria asta.

În afara profesiilor lor, oamenii deseori comit greșeala de a încerca să lărgească un cuvânt pe cât de mult posibil, pentru a acoperi un teritoriu cât de mare posibil. Nu este mai glorios, mai înțelept, mai impresionant, să vorbești despre toate merele din lume? Cu cât mai măreț trebuie să fie să explici gândirea umană în general, fără să fi deranjat de întrebări mai mici, de genul cum inventează oamenii tehnici pentru rezolvarea unui Cub Rubik. Într-adevăr, nu pare necesar mai deloc să luăm în considerare întrebări specifice; nu e o teorie generală în sine o realizare respectabilă?

Este felul de a fi al celui curios să culeagă o pietricică dintr-un milion de pietricele de pe malul apei și să vadă ceva nou la ea, ceva interesant, ceva diferit. Numești aceste pietricele “diamante” și întrebi ce ar putea fi special cu ele – ce calități interne ar putea avea în comun în afară de strălucirea pe care ai observat-o inițial. Iar apoi altcineva vine și spune: “De ce nu am numi și această pietricică diamant? Și pe asta și pe asta?” Ei sunt entuziasmați și au intenții bune. Pentru că e nedemocratic și exclusivist și elitist și  neholistic să numești anumite pietricele „diamante” și pe altele nu. Pare a fi…  îngust[1]… scuzați expresia. Mai deloc  deschis, mai deloc  tolerant, mai deloc comunitar.

Se poate să crezi că e poetic să dai unui cuvânt multe semnificații și astfel să împrăștii umbre peste înțelesuri și să dai conotații diferite peste tot. Dar chiar și poeții, dacă sunt poeți buni, trebuie să învețe să vadă lumea cu acuratețe. Nu e îndeajuns să compari dragostea cu o floare. Dragostea arzătoare, geloasă și neconsumată nu este la fel ca dragostea unei perechi casătorite de câteva decenii. Dacă ai nevoie de o floare pentru a simboliza o dragoste geloasă, va trebui să mergi în grădină, să te uiți, să faci distincții subtile – găsește o floare cu un parfum puternic, cu o culoare vie și cu spini. Chiar și când intenția ta este de a umbri înțelesuri și a împrăștia conotații, trebuie să ți foarte precis cont care sunt exact înțelesurile pe care vrei să le ascunzi sau vrei să le lărgești.

Este o parte necesară a artei raționalității – sau chiar a poeziei! – să îți limitezi focalizarea asupra unor pietricele deosebite care posedă calitați speciale. Și să te uiți la detaliile pe care acele pietricele – și doar acelea! – le împărtășesc unele cu  altele. Acesta nu este un păcat.

Este perfect potrivit pentru biologii moderni evoluționiști să explice doar tiparul organismelor vii și nu și “evoluția” stelelor sau “evoluția” tehnologiei. Dar vai, niște suflete nefericite folosesc același cuvânt “evoluție” pentru a cuprinde tiparul selecției naturale al vieții replicabile și structura strict accidentală a stelelor și structura inteligent configurată a tehnologiei. Și precum cu toții știm, dacă oamenii folosesc același cuvânt, trebuie că înseamnă același lucru. Ar trebui să generalizezi automat tot ce știi despre evoluția biologică la tehnologie. Cel ce-ți va spune altceva trebuie că e doar un pedant lipsit de importanță. Este imposibil ca ignoranța ta abisală despre teoria modernă a evoluției este așa de completă, încât nu faci diferența dintre carburator și radiator. Este de neînchipuit. Nu, celălalt tip – ăla care a studiat matematica – este prea prost să vadă conexiunile.

Și ce poate fi mai virtuos decât să vezi conexiunile? Cu siguranță cei mai înțelepți din toți oamenii sunt acei guru New Age care spun “Toate lucrurile sunt conectate între ele.“  Când spui asta cu voce tare ar trebui să lași o pauză ca toți să poată absorbi șocul pe care îl produce această Înțelepciune Adâncă.

Există o funcție trivială între un graf și complementele lui. Un graf conectat în întregime, cu muchii între toate nodurile, ne oferă aceași cantitate de informații ca un graf fără niciun nod. Grafurile importante sunt acelea unde anumite lucruri  nu sunt conectate la alte lucruri.

Când cel neînvățat încearcă să fie profund, trasează comparații nesfârșite între un subiect și un alt subiect, care e ca acesta, care e ca acela; până când graful lor e conectat în întregime și în același timp complet inutil. Remediul îl reprezintă cunoștința specifică și studiul în detaliu. Când înțelegi lucrurile în detaliu, poți vedea cum ele nu sunt asemănătoare și să începi entuziasmat să scoți muchii din graful tău.

De asemenea, categoriile importante sunt acelea care nu conțin tot ce există în univers. Ipotezele bune pot explica doar anumite rezultate posibile și nu pe altele.

A fost perfect potrivit pentru Isaac Newton să explice doar gravitația, doar felul în care obiectele cad – și cum planetele orbitează în jurul soarelui, iar luna generează mareele  –  dar nu și rolul baniilor în societatea umană sau cum inima pompează sânge. Batjocura adusă îngustimii este mai degrabă un reziduu al grecilor anitici care credeau că a merge afară și a te uita la lucruri era muncă fizică, iar munca fizică era pentru sclavi.

În vorbele lui Platon (din Republica, Cartea VII):

“Dacă cineva și-ar da capul pe spate și ar învăța ceva uitându-se la diversele tipare pe un tavan, aparent a-i crede că a contemplat cu rațiunea lui, când de fapt doar s-a holbat cu ochii… Nu pot decât să cred că niciun studiu nu face sufletul să arate măreț decât acela care e preocupat cu ființa reală și cu nevăzutul. Fie că a căscat și s-a uitat în sus, sau și-a închis gura și s-a uitat în jos, dacă sunt lucruri ce țin de simțuri despre care vrea să învețe, eu declar că nu va învăța niciodată, căci niciunele din aceste lucruri nu permit cunoașterea: eu spun că sufletul lui se uită în jos, nu în sus chiar dacă plutește cu spatele pe uscat sau pe mare!”

Mulți alții astăzi fac o greșeală similară crezând că un concept îngust este la fel de josnic, neelevat și nefilosofic ca, să zicem, a merge afară și a te uita la lucruri – o practică potrivită doar clasei de jos. Dar raționaliștii – și de asemenea poeții – au nevoie de concepte înguste pentru a exprima gânduri precise; au nevoie de categorii care includ doar anumite lucruri și le exclud pe altele. Nu e nimic greșit în a-ți îngusta categoriile, a exclude posibilități și a-ți ascuți propozițile. Serios, chiar nu e nimic greșit în asta! Dacă îți vei face cuvintele prea ample, o să sfârșești cu ceva ce nu e adevărat și nu e nici poezie bună.


[1] Notă trad. –  “narrow-minded” în engleză

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s