All posts by David Iach

Erlich, Simon and the Bet

I’m a big fan of EconTalk.

masthead_econlibIt’s a podcast that “features one-on-one discussions with an eclectic mix of authors, professors, Nobel Laureates, entrepreneurs, leaders of charities and businesses, and people on the street. The emphases are on using topical books and the news to illustrate economic principles. Exploring how economics emerges in practice is a primary theme.”

Here is an episode on a topic dear to me, that is the effects of population growth. Needless to say, I side with Simon’s camp on this one.

Click here for the link to the podcast.

Taleb on writing

 

nassim-taleb-headshot-3

Further, in writing, I feel corrupt and unethical if I have to look up a subject in a library as part of the writing itself. This acts as a filter—it is the only filter. If the subject is not interesting enough for me to look it up independently, for my own curiosity or purposes, and I have not done so before, then I should not be writing about it at all, period. It does not mean that libraries (physical and virtual) are not acceptable; it means that they should not be the source of any idea.

– Nassim Nicholas Taleb, Antifragile: Things That Gain from Disorder

Inflație în educație?

Unul din subiectele care mă preocupă mult este educația. Sunt un susținător foarte mare al educației și în același timp sunt foarte nemulțumit de cum se desfășoară în prezent educația, în special cea universitară. Sunt multe probleme la acest capitol, nu voi sta să le enumăr acum pentru că vreau să scot altceva în evidență.

Astăzi am avut o mică epifanie. Urmăream dezbaterea aceasta și am ajuns la concluzia că putem lua un concept din economie și să îl aplicăm educației. Mă refer la inflație.

Gândiți-vă la următorul scenariu. Dacă Guvernul ar da mâine o Ordonanță prin care toți cețățenii ar primii un upgrade la diploma pe care o au în prezent? Mai exact dacă cei care au absolvit o facultate primesc automat și o diplomă de master, cei care aveau o diplomă de masterat primesc automat una de doctorat, cei care au un doctorat mai primesc încă unul, cei care au doar liceul primesc o diplomă de facultate la alegere și așa mai departe. Ce s-ar întâmpla? Ar deveni oamenii dintr-o dată mai deștepți sau mai educați sau li s-ar mări tuturor șansele la angajare?

Cred că e foarte ușor de dedus ce se va întâmpla. O diplomă de master atunci va ajunge să valoreze cât o diplomă de facultate în prezent, una de doctorat cât una de master și așa mai departe.

Problema nu este că avem prea mulți studenți și absolvenți (deși sunt sigur că am putea lucra la distribuția lor pe domenii de specialitate), ci că prea puțini dintre ei sunt cu adevărat specializați în domeniile pe care le studiază.

Se vorbește mult despre reducerea numărului de studenți. Din păcate o astfel de soluție este complet inutilă dacă nu crește calitatea educației. Numărul de studenți de la Harvard este comparabil cu cel de la facultatea absolvită de mine. Cu toate astea șansele unui absolvent al universitații Harvard care candidează pentru aceeași poziție ca un absolvent al universității pe care am absolvit-o eu sunt foarte mult înclinate către primul. Nu raritatea îi oferă primului acel avantaj imens, de fapt foarte probabil există la ora actuală mult mai mulți absolvenți de Harvard decât absolvenți de ULBS, ci calitatea educației obținute.

E cam ca în lumea financiară, un dolar nu e la fel de valoros ca un leu. Din păcate am impresia că în momentul de față “leul” se devalorizează puternic în raport cu “dolarul”. Și e foarte posibil ca azi să ai nevoie de mai mulți “lei” decât în trecut ca să cumperi aceeași “pâine”.

De ce nu mă sperie creșterea populației

Eram în primul an de facultate când am auzit prima dată de Malthus. Era la un curs de macroeconomie și profesoara ne povestea cum Malthus a arătat că creșterea populației era exponențială pe când creșterea resurselor pentru menținerea în viață a populației era liniară. Asta însemna că la un moment dat populația o să fie mult prea mare și resursele mult prea reduse pentru a îi face față.

Conform lui Malthus existau două soluții la problemă, odată cele preventive și apoi cele pozitive. Cele preventive ar fi limitarea creșterii populației prin diverse mijloace – controlul nașterilor, amânarea căsătoriei, abstinența ș.a.m.d. Cele pozitive sunt războaiele, epidemiile, moartea prematură, foametea etc.

Cursul respectiv m-a tulburat foarte tare. Înțelegeam logica din spatele argumentului, dar nu puteam să accept concluziile. Trebuia să mai existe o cale. Și se pare că intuiția mea a fost corectă. Problema este că malthusienii pierdeau din vedere un lucru foarte important și anume că omul este și el o resursă. Și este o resursă poate mai importantă decât toate celelalte. Să ai mai mulți oameni înseamnă să ai mai multă inovație, omul poate găsi soluții la tot felul de probleme, poate crea, poate inventa, poate dezvolta.

Sunt două video-uri pe TED pe care le recomand tuturor celor care mai sunt încă speriați de creșterea populației.

Și al doilea ar fi acesta:

Da, viitorul este incert, există tot felul de probleme care trebuie rezolvate, dar le vom rezolva. Hai să ne putem pe treabă!

Viața fără Facebook

Acum o săptămână mi-am închis contul de Facebook. Nu mi l-am șters pentru că nu merge șters, odată ce îți faci un cont pe Facebook și pui date pe el nu mai poți să îl ștergi, poți doar să îl dezactivezi. Eu l-am dezactivat pentru o perioada. Am vrut să văd cum este fără și am luat decizia ca toată luna aprilie să renunț la el. În continuare o să încerc să prezint câteva din observațiile pe care le-am făcut în timpul petrecut în afara Facebook-ului.

1. Am senzația de timp liber. Nu am mai mult timp liber decât înainte, dar cum Facebook-ul îmi ocupa destul de mult timp și eram tot timpul prins cu ceva, aveam senzația ca nu am timp. Acum am avut timp să plec la o plimbare pe jos, lucru pe care nu l-am mai făcut de foarte mult timp, m-am întâlnit cu un prieten bun cu care nu am mai vorbit de mult față în față și multe alte lucruri pentru care nu mi-aș fi găsit timp înainte.

2. Mă simt mult mai puțin stresat. Înainte eram inundat cu informații, acum am parcă timp să respir. E incredibil cât de multă informație irelevantă putem să consumăm și să ne amăgim că e importantă.

3. Simt lipsa share-ului și a like-ului. Mi s-a întâmplat de câteva ori să citesc ceva interesant sau să văd un video fain și să doresc să le dau share, dar nu aveam cum. Am ajuns să dau share prin email și e tare aiurea. În același timp am avut oameni care mi-au spus că doreau să îmi trimită ceva și cum nu m-am mai văzut pe Facebook au renunțat.

4. Îmi este mult mai ușor fără Facebook decât mă așteptam, se pare că există viață și fără Facebook chiar și în anul 2012.

O să revin cred și cu alte concluzii când trece luna. 🙂

Wikipedia versus enciclopediile tipărite? Răspunsul meu.

Marius Cruceru a postat un articol despre Wikipedia în care dezbătea pe scurt dacă enciclopediile tipărite pot fi înlocuite sau nu de Wikipedia. Concluzia pe care am prins-o eu din ce spune Marius Cruceru este că nu sau cel puțin nu încă.

Sincer să fiu nici eu nu am fost multă vreme un fan Wikipedia și zâmbeam de fiecare dată când cineva cita Wikipedia în vreun proiect la facultate. În ultimul timp însă mi-am schimbat părerea despre Wikipedia, o folosesc într-un mod mult mai inteligent decât înainte și îmi dau seama că aceasta are anumite avantaje la care enciclopediile tiparite nu pot nici măcar să viseze. În continuare o să încerc să arăt care au fost motivele care m-au făcut să îmi schimb opinia despre Wikipedia și voi face și niște recomandări pentru cei care doresc să o folosească mai bine.

1. Wikipedia își provoacă cititorii în a avea o doză sănătoasă de scepticism cu privire la informatiile pe care aceștia le obțin. Toată lumea știe că Wikipedia conține greșeli și din cauza asta sunt foarte puțini cei care dau crezare 100% la ce citesc acolo și de foarte multe ori caută și surse alternative. În schimb enciclopediile tipărite nu își asumă aceasta failibilitate, cei care le citesc tind să le dea o doză foarte mare de încredere cu toate că și acestea conțin greșeli și sunt revizuite și editate în mod constant.

2. Wikipedia a simplificat enorm accesul la sursele pe care se bazează. Este foarte ușor să verifici o sursă dintr-un articol din Wikipedia pentru a îți forma o opinie despre cât de credibilă este. Iar oamenii care utilizează Wikipedia s-au învățat să verifice sursele. Pe de altă parte enciclopediile clasice nici nu se apropie de Wikipedia la acest capitol. În afară de cei care le folosesc în scopuri academice, aproape nimeni nu verifică sursele și asta în special din cauza că nu sunt la îndemână.

3. Pe Wikipedia există mult mai multe articole și subiectele sunt mult mai variate decât într-o enciclopedie clasică și în plus informațiile sunt actualizate mult mai rapid. De exemplu dacă azi dimineață moare o persoană importantă, până la sfârșitul zilei pe Wikipedia o să apără o secțiune întreagă cu detalii despre când a murit, în ce condiții și eventual și cauza morții. Într-o enciclopedie clasică fie nu găsesc deloc informația asta, fie trebuie să aștept câteva luni sau chiar ani buni până să apară.

4. Wikipedia este gratuită, pentru toate celelalte există Mastercard. 🙂

5. Wikipedia se îmbunătățește în mod constant. Anul trecut am descoperit pentru prima dată articole ce sunt clasificate featured. Acestea pot fi recunoscute prin steluța maronie din dreapta sus și sunt articolele de cea mai bună calitate care au fost recenzate de mulți editori pentru acuratețe, neutralitate, stilul în care au fost scrise și cât de completă este informația. În prezent doar 0,01% din articole au reușit să treacă standardele care sunt într-adevăr foarte riguroase, dar calitatea lor întrece cu mult ce pot oferi enciclopediile standard. De exemplu articolul despre atom are aproximativ 10.000 de cuvinte, peste 150 de referințe, câteva zeci de cărți ca recomandări biliografice și linkuri către alte articole despre subiect. Da, știu sunt încă foarte puține articole care reușesc să îndeplinească standardele acestea de calitate, dar numărul lor este în creștere continuă. De anul trecut și până acum numărul lor s-a dublat și dacă trendul se păstrează în câțiva ani Wikipedia o să fie plină de ele.

În final, recomandarea mea pentru cititori este următoarea: nu înlocuiți articole academice și jurnalele de specialitate cu Wikipedia. Nu înlocuiți manualele universitare și cărțile de specialitate cu Wikipedia. Dar dacă invățați să folosiți corect Wikipedia atunci puteți liniștit să înlocuiți enciclopediile tipărite cu aceasta. Iar pentru Marius Cruceru recomand ca de anul viitor să dea posibilitatea studențiilor să folosească Wikipedia ca bibliografie, cel puțin în cazurile în care articolele citate sunt articole featured și să le facă un scurt training studențiilor la începutul anului despre cum să folosească Wikipedia bine, de folosit oricum o să o folosească chiar dacă nu o includ la bibliografie.

Puterea maselor

Azi am văzut un video foarte interesant pe TED. Persoana care vorbea era Luis von Ahn  inventatorul CAPTCHA. Ce este CAPTCHA?

Probabil că de foarte multe ori până acum ați văzut că atunci când trebuia să vă înregistrați pe un site sau să postați un comentariu pe un blog apărea o imagine cu un cuvânt scris mai ciudat pe care trebuia să îl scrieți ca să puteți să trimiteți comentariul sau să vă înregistrați.

Ce se întâmplă de fapt este că acesta este o măsură prin care proprietarul site-ului se asigură că nu sunteți un robot. Roboții încă nu pot distinge cuvinte scrise în format de acest tip. Se pare că zilnic la nivel mondial se introduc peste 200 de milioane de astfel de cuvinte și Luis von Ahn s-a gândit cum să folosească acest lucru spre beneficiul societății. Așa că a luat tehnologia CAPTCHA și a combinat-o cu nevoia celor care scanează cărți vechi cu scopul de a le digitaliza și a creat reCAPTCHA. Cum funcționează? De fiecare dată când trebuie completat un reCAPTCHA apar două cuvinte, unul dintre ele este cunoscut mai dinainte de ei. Celălalt este un cuvânt dintr-o carte veche ce a fost scanată dar care nu a putut fi recunoscut de un robot. Dacă omul care completează acest reCAPTCHA răspunde corect la cuvântul ce este deja cunoscut, atunci răspunsul lui la cuvântul necunoscut de ei va fi considerat ca probabil corect și dacă alte 10 persoane vor susține că este același cuvânt, cuvântul va deveni “cunoscut” și cei care vor să digitalizeze cărți vor fi foarte bucuroși.

Practic asta înseamnă că și dumneavoastră ați ajutat la digitalizarea de cărți fără ca să fiți conștienți de asta. În momentul de față mai bine de 100 de milione de cuvinte sunt identificate în fiecare zi prin intermediul reCAPTCHA. Asta înseamnă 2000 de cărți de 50.000 de cuvinte pe zi! Când mă gândesc că îmi ia cam 10 secunde să completez un reCAPTCHA, dar că o activitate ca aceasta, dacă este întreprinsă de suficient de mulți oameni poate avea un asemenea impact, mi se schimbă mult viziunea asupra unor vorbe ca “unde-s mulți puterea crește”.

În prezent Lui von Ahn lucrează la un alt proiect care s-ar putea să aibă un impact chiar mai mare. Vă las să vedeți despre ce e vorba în video-ul de mai jos.

Ne pierdem libertatea pe internet?

Un întreg domeniu ar putea fi „şters” din internet pe baza unei simple suspiciuni privind conţinutul găzduit. Nu, nu este vorba de China sau Iran, ci este posibil să fie vorba de ţara care a garantat libera exprimare în chiar primul amendament al Constituţiei sale.

Se pare că senatorii americani se pricep grozav la rebus, pentru că altfel este greu de imaginat cum au reuşit să scornească un nume de proiect legislativ precum “Preventing Real Online Threats to Economic Creativity and Theft of Intellectual Property”, care se abreviază extrem de sugestiv: PROTECT IP. În schimb, cei din Congres au renunţat la chestiunile stilistice, iar proiectul lor are un nume mult mai direct – Stop Online Privacy Act – şi cu o abreviere anostă: SOPA. Scuze pentru abuzul de engleză, însă va trebui probabil să ne obişnuim cu aceste abrevieri, deoarece în spatele lor se află o ameninţare directă la libertatea internetului şi chiar un atentat prostesc la principiile sale de funcţionare.

Citește mai departe aici.

Despre Marius Fersigan

Cum spuneam la început când am pornit blogul acesta, voi prezenta din când în când câte un blog pe care îl recomand și voi scrie câte ceva despre el. Azi a venit timpul pentru prima prezentare de acest fel și în loc să prezint un blog, azi voi prezenta o persoana care are mai multe bloguri. Persoana aceasta se numește Marius Fersigan și el este un bun prieten de-al meu. Pe Marius îl știu de vreo doi ani jumate, la început l-am cunoscut doar pe internet pe un grup de discuții pe teme de apologetică. L-am întâlnit prima dată pe Marius în 2010 la conferința cu Ravi Zacharias de la Sinaia. Pentru că aveam atât multe în comun simțeam că îl cunosc de ani de zile. Stăteam cu orele pe holurile hotelului sau la masă în fața farfuriilor cu mâncare ce se răcea fiindcă noi în loc să o mâncăm, dezbăteam dacă gustul mâncării poate să fie bun din punct de vedere obiectiv sau e doar o senzație de-a noastră pe care o numim bună sau rea în funcție de preferințele noastre. De atunci ne-am întâlnit de mai multe ori și de fiecare dată stăteam cu orele și discutam despre filosofie, bursă, apologetică, copyright, știință și orice altceva se întâmpla să avem în minte la data respectivă.

Marius are mai multe bloguri, cel mai important dintre ele fiind Blogul Big Bang, un blog de apologetică creștină și în același timp cel mai important blog de apologetică creștină la ora actuală din Romania. Pentru început recomand să citiți de acolo seria Scrisorile unui ateu bătrân către unul tânăr – scrisorile respective se inspiră din opera lui C.S. Lewis Screwtape Letters (sau Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar în română). Neapărat de citit este și autobiografia lui Marius. Există și o hartă a blogului care deși nu e tocmai actualizată, oferă o imagine bună a ceea ce puteți găsi pe blogul lui Marius.

Al doilea blog al lui Marius pe care vreau să îl prezint se numește Surprins de Dumnezeu. Aici subiectele tratate sunt mai diverse, blogul fiind unul personal și nu unul dedicat unui subiect anume. Dacă vă interesează să îl cunoșteți pe Marius mai bine cu siguranță recomand să îi citiți acest blog.

Marius este căsătorit cu Andreea Fersigan care i-a fost colegă de facultate la Medicină. Povestea lor este foarte frumoasă, dar îi voi lăsa pe ei să v-o spună dacă doresc să o împărtășească și altora. De anul acesta Marius a devenit tată și băiatul lor Patrick probabil că o să ajungă un băiat tare inteligent ținând cont cum îl educă părinții.

În final vă las cu un zvon neoficial cum că Marius plănuiește să se mute în Sibiu 🙂